Parlamentul României adoptă prezenta lege.


CAPITOLUL I
Dispoziţii generale


    Art. 1: Definiţii

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

  1. serviciu al societăţii informaţionale - orice activitate de prestări de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuată prin mijloace electronice, ce prezintă următoarele caracteristici:
    a) este efectuată în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;
    b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
    c) este efectuată prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului;

  2. mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informaţiei;

  3. furnizor de servicii - orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale;

  4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului;

  5. domeniu - o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;

  6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;

  7. consumator - orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;

  8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii liberale; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţii permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicări legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;

  9. legislaţie coordonată - prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau furnizorilor de servicii în privinţa:
    a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;
    b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor activităţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;

  10. instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:
    a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare;
    b) retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică;

  11. instrument de plată cu acces la distanţă - instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;

  12. instrument de monedă electronică - instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului său să efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 10;

  13. titular - persoană care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;

  14. date de identificare - orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele asemenea.

    Art. 2: Scop şi domeniu de aplicare

  (1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.

  (2) Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:
    a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
    b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
    c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);
    d) activităţi care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext;
    e) serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;
    f) schimbul de informaţii prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale;
    g) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său.

  (3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi:
    a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directă şi specifică la exercitarea prerogativelor autorităţii publice;
    b) activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;
    c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.

  (4) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:
    a) dispoziţiile legale fiscale;
    b) dispoziţiile legale care reglementează protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;
    c) prevederile legale în materie de concurenţă.

  (5) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice, precum şi cu dispoziţiile legale privitoare la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.